Acest site  nu vrea sa supraliciteze rolul mediului in aparitia si accentuarea  comportamentelor deviante ci isi propune sa evidentieze formele prin care , indeosebi mediile inchise , influenteaza negativ tinerii ce isi petrec aici tocmai perioada cea mai importanta din formarea personalitatii.
            Fenomenele psiho-sociale care apar in medii inchise, au influienta clar negativa in ceea ce priveste fenomenele deviante care apar in urma reintegrarii subiectului. Intelegem prin mediu inchis orice ambianta unde exista o bariera intre  interior  si exterior, bariera caracterizata prin efectul feed-back. Aici ne referim la spitale de contagiosi, spitale de psihotici, lagare de prizonieri, penitenciare, institute de ocrotire a copilului, institutii de reeducare etc, unde, pe langa formele grupale obisnuite, apar si o seama de fenomene deviante specifice.
            Izolarea poate fi analizata sub mai multe aspecte: fizic, psihic si psiho-social, pe de o parte, si privarea de libertate intr-un loc de detentie, pe de alta parte. Intre aceste aspecte, exista o multitudine de diferente ce prezinta caracteristici specifice si manifestari complexe. Aceste deosebiri vizeaza latura cantitativa si pe cea calitativa :
            – din punct de vedere cantitativ, privarea de libertate se intinde pe perioade mai mari sau mai mici, constituind principalul factor stresor;

            – din punct de vedere calitativ, privarea de libertate favorizeaza aparitia unei game complexe de framantari psihice si psiho-sociale, care se intind de la criza de detentie, pana la comportamente agresive si autoagresive.
            Şocul incarcerarii, contactul cu substructura carcerala, fac ca subiectul sa fie mai mult decat izolat de mediul sau natural si il determina sa-si formeze o noua viziune asupra propriei persoane si sa elaboreze o “strategie de supravietuire”.
            Cu toate dificultatile in evaluarea rolului efectelor mediilor inchise asupra trasaturilor umane, exista totusi unele cai pe care s-a putut porni in obtinerea unor date relativ precise. O prima abordare a problemei de mediu inchis s-a oferit in studiul grupelor de oameni al caror mediu social si fizic a fost schimbat in mod substantial, aceasta schimbare fiind interpretata de unii specialisti si privita de subiectii in cauza ca o trecere intr-un mediu inchis.
            Complexitatea omului este considerabila, insa nu trebuie sa se creada nici despre mediu ca ar prezenta o complexitate mai mica. Este suficienta o privire asupra diferitelor climate si culturi in care se dezvolta oamenii,, Studiul interactiunii celor doua grupe de variabile constituie o sarcina noua si foarte greu de indeplinit. Haldane (1946) este unul dintre primii cercetatori post-galtonieni ai problemei mediului care a aratat ca indivizii separati de mediile normale in care au trait reactioneaza prima data ostil fata de noul mediu, apoi se integreaza si se adapteaza valorii acestuia, ulterior fiind foarte greu reintegrabil in mediul de origine, uneori aceasta reinsertie nemaiputandu-se realiza.