Delincventa juvenila in normativele O.N.U.

           Evolutia delicventei juvenile in societatea contemporana, chiar cu unele deosebiri de la o tara la alta, continua sa mentina in stare de alerta cele mai avizate organisme internationale, indeosebi ONU, iar pe continentul nostru Consiliul Europei. Criminalitatea juvenila trezeste interesul mai multor specialisti in materie de:
            – educatie si ocrotire;
            – drept penal;
            – criminologie;
            – filozofie;
            – psihologie;
            – biologie;
            – asistenta sociala.
            Organul principal al ONU cu atributii in domeniul dreptului penal si al justitiei penale este Consiliul Economic si Social ( ECOSOC ) ajutat in activitatile sale specifice de consiliile economice regionale si de numeroase alte comisii si subcomisii functionale sau institute specializate, alcatuite din experti, precum si o serie de alte comitete permanente sau formate ad hoc.
            Prin rezolutia nr. 603/C ( XXIV )din 31 iulie 1957, ECOSOC a aprobat ansamblul de reguli si si-a sustinut recomandarile facute de primul Congres al ONU pentru combaterea crimei si tratamentul delicventilor, aceste recomandari considerand ca lipsirea de libertate, care s-ar cere evitata, nu trebuie sa fie asociata cu suferinte in plus atunci cand s-ar putea evita acest lucru. Printre cei care au beneficat de acest minim de reguli au fost, bineinteles, minorii si tinerii adulti delicventi.
            Al doilea Congres ONU pentru prevenirea crimei si tratamentul delicventilor, tinut la Londra in 1960, s-a ocupat printre altele, de noile forme ale delicventei juvenile si de privarea de libertate pe termen scurt, in unele cazuri, si a minorilor.
            In anul 1965, al treilea Congres ONU, tinut la Stokholm, a avut ca tema prevenirea crimei si a delicventei, abordand intre altele si problemele legate de combaterea recidivismului, precum si masuri specifice de prevenire si tratament pentru tinerii adulti delicventi.
            La al patrulea Congres, in 1970, tinut la Kyoto, cu tema “crima si dezvoltarea”, s-au discutat tacticile de aparare sociala si prevenirea cu ajutorul comunitatii, adica a participarii cetatenilor la prevenirea si controlul crimei.
            La al cincilea Congres, tinut la Geneva, in 1975, cu tema “prevenirea crimei si controlul - provocarea ultimului sfert de veac”, incep sa se puna in evidenta eforturile pentru gasirea unor sanctiuni alternativ-substituitive pedepsei inchisorii pentru delicventii care nu pun in pericol pacea si siguranta sociala.
            Din tematica Congresului al V-lea se inspira si legislatia Romaniei, debutand cu decretul nr. 218/1977, prin care s-a inlocuit pedeapsa cu inchisoarea aplicata pana atunci minorilor infractori, cu o masura educativa a scolii speciale de munca si reeducare, care a functionat timp de 15 ani. In cadrul aceleiasi orientari se situeaza si modificarile recente (Legea nr. 104/1992 ) aduse legislatiei penale prin largirea posibilitatilor de aplicare a suspendarii pedepsei si pentru crearea unor posibilitati mai largi de executare a pedepsei la locul de munca, prevederi de care beneficiaza si minorii infractori.
            La al saselea Congres, avand ca tema “prevenirea crimei si calitatea vietii”, s-a acordat o importanta marcanta tratamentului judiciar al tinerilor, inainte si dupa trecerea in delicventa, ca si altor probleme direct legate de jurisdictiile pentru minori, considerate a fi instrumente principale de prevenire si tratament.
            Intre 14 si 16 mai 1984, s-au desfasurat la Beijing lucrarile Reuniunii internationale pentru pregatirea celui de al VII-lea Congres ONU, ocazie cu care s-a dezbatut si definitivat proiectul ansamblului de reguli minime cu privire la administrarea justitiei pentru minori. Potrivit acestor reguli, in solutionarea cauzelor cu infractori minori trebuie sa se recurga la mijloace extrajudiciare, apelandu-se la servicii alternative pentru a evita efectele negative ale procedurii judiciare asupra minorilor. Aeste normative se extind si asupra altor categorii de fapte ale minorilor, considerate de catre adulti ca fiind delictoase, cum ar fi : absenta de la scoala, indisciplina in scoala si in familie, betia publica etc. . Ansamblul de reguli pentru minori marcheaza un pas important in procesul de reforma a dreptului penal promovat de ONU in privinta minorilor delicventi.
            La cel de-al VIII-lea Congres, s-au discutat teme majore legate de pedepsele alternative, neprivative de libertate, precum si chestiuni juridice a strategiilor juridice a prevenirii delicventei juvenile si a protectiei tinerilor. Dintre cele mai importante hotarari ale congresului care reprezinta efectiv cel de-al doilea pas important pe calea reformei institutiilor penale privitoare la minori, o constituie adoptarea principiilor directoare de la Ryad, adica a principiilor ONU pentru prevenirea delicventei juvenile,  care contin numeroase recomandari privind interventia comunitara, cat si a structurilor si substructurilor guvernamentale, precum si a celor neguvernamentale sau pe planul microgrupurilor sociale si la nivel individual, in vederea luarii de masuri preventive in materie.            

In principal, ONU recomanda ca programele de prevenire sa vizeze interesul tanarului pentru a se evita evolutiile comportamentale deviante, prin initierea unor programe de ocrotire impotriva oricaror abuzuri si neglijente periculoase, in perspectiva evitarii pe cat posibil a sistemului judiciar.